•   Postat de Cristiana Patru
• 25/01/2017

Vlad Niculescu: ,,Cred in nobletea acestei meserii-vocatie"

L-am cunoscut pe Vlad acum doua veri. Este librarul de la Anthony Frost English Bookshop sau, asa cum e ea cunoscuta publicului, Libraria Engleza. Librarul, adica amfitrionul, pentru ca Vlad te face sa te simti acasa in librarie. Daca ai intrat o singura data acolo, stii sigur ca te vei intoarce. Dupa carti si dupa atmosfera.

de Ana Barton

Foto Vlad Niculescu. Ph. Cr. First Light pentru Leaders Reunited

Ana Barton: Spune-mi, te rog, cine esti tu?

Vlad Niculescu: Iaca, un om si eu, cu ceva inima si ceva minte. Asa mi-e drag sa cred.

Asta stiu de cand te-am vazut prima data, te-ntreb insa cine este Vlad Niculescu, directorul general al Anthony Frost English Bookshop? Ce-a facut el inainte de a fi librar?

Un ,,decret,el" nascut in '68 si absolvent al unei facultat,i tehnice (Instalat,ii pentru Construct,ii in cadrul UCB), ca mult,i cei din generat,ia mea, nu musai fiindca aveam vreun talent in domeniu, ci si pentru a scapa de o armata prea lunga. Inginer proiectant apoi, pentru cat,iva ani intr-un institut zis ISPE, director de product,ie intr-o tipografie zisa PROTIP, pentru zece ani, pana in 2007, cand am deschis, impreuna cu alt,i doi prieteni, Anthony Frost.

Spune-mi, Vlad, de ce Anthony Frost, adica de unde a venit numele acesta?

Tony a fost una dintre cele mai frumoase fiint,e umane pe care le-am intalnit in viat,a mea. Cand ne-am gandit ce nume ar trebui sa poarte libraria, numele lui ne-a venit imediat: Tony insemna Anglia pentru tot,i trei. Era primul englez pe care il intalniseram in viet,ile noastre. Un sofer de tir de langa Manchester, care in decembrie 1989 a vazut la televizor grozaviile care se intamplau aici si a inceput sa bata din usa in usa, voluntar, pentru a strange ajutoare pe care sa le aduca mai apoi copiilor orfani din Romania. Am avut sansa sa-l intalnim la organizarea unui astfel de convoi, eram student,i si slujeam ca ,,interpret,i". Am ramas prieteni pe viat,a. Sunt fericit ca am putut sa-l aducem, desi era foarte bolnav, in 2008, sa vada libraria. A murit in 2012. Tony - Anthony Frost.

De ce tocmai o librarie, Vlad? Caruia dintre voi i-a venit ideea si cum a fost inceputul?

Dan Nicolaescu si Nicolae Ion sunt ceilalt,i doi prieteni. Nicolae a avut ideea.  Lucrand impreuna pentru zece ani in tipografia despre care am zis mai sus, s-a gandit la mine atunci cand i-a venit ideea deschiderii unei librarii dedicate limbii engleze, probabil si pentru ca imi cunostea pasiunea pentru citit si vedea cu cat entuziasm le recomandam celorlalt,i ce descopeream. Momentul nu era rau: exact acum zece ani, in ianuarie 2007, Romania a aderat la UE. Incepusera sa soseasca din ce in ce mai mult,i expat,i, apareau din ce in ce mai multe scoli cu predare in limba engleza, apoi fiecare dintre noi calatorea si constatam ca toti ne intorceam mereu acasa cu geamantane de cart,i.

Cum a fost inceputul librariei, cum at,i ales locul? De ce tocmai acela?

Tot Nicolae e de vina. Isi dorise init,ial sa deschida un magazin de piane de concert - o piat,a inexistenta pe atunci in Romania. Avea nevoie pentru asta de un spat,iu cu tradit,ie culturala aproape de Calea Victoriei si a gasit aceasta varianta in galeria Kretzulestilor, ce tocmai devenise disponibila. Intamplarea face ca in acest loc - exact in acest loc - in anii copilariei si adolescent,ei mele a funct,ionat unul dintre cele mai frumoase anticariate ale Bucurestiului, pastorit de domnul Weisberg. Dificultatea constatata pe parcurs a demersului la care se gandise init,ial l-a determinat pe Nicolae sa ne propuna sa deschidem in acelasi spat,iu libraria.

O librarie langa o alta librarie. Foarte cunoscuta, cu tradit,ie. Humanitas Kretzulescu. Imi imaginez ca v-at,i gandit la asta, chiar daca voi planuiat,i sa aducet,i carte in limba engleza.

Ne-a placut foarte mult ideea, da. Marturisesc ca ne-am gindit ca si spat,iile ramase libere in Galeria Kretzulescu vor fi ocupate mai apoi de oameni incurajat,i sa deschida si alte librarii specializate. Din pacate, nu s-a intamplat asa. Ar fi fost minunat sa se nasca aici o strada a librarilor, a librariilor. Cred ca pentru un cititor e foarte interesant sa gaseasca mereu diversitate. Noi am incercat sa oferim asta. De la bun inceput. Cine lucreaza in domeniu stie cate minuni apar zilnic in lumea cart,ii din Anglia sau America si nu numai. E adevarat, sunt deseori ascunse de munt,ii de maculatura ce le acopera, dar si asta e o parte importanta a muncii unui librar: sa inlature acesti munt,i si sa caute sa propuna mereu cu onestitate lucruri in care crede.

Imi place ca nu v-at,i gandit la eventualitatea concurent,ei, ba, dimpotriva, v-ati dorit sa existe o strada a librarilor. Cine s-a ocupat de portofoliul librariei, tu? Cum ai ales titlurile la inceput?

Stiu ca s-ar putea construi sute, nu o singura librarie, cu alte si alte specializari, asa ca in niciun caz nu ne-am temut si nu ne temem de concurent,a, dimpotriva, ma bucur sa aud si salut de fiecare data deschiderea unei noi librarii, vazand in asta mereu o sursa de crestere a numarului de cititori si, in consecint,a, a numarului de potent,iali client,i si pentru noi. In primele luni, cele in care libraria nu exista inca fizic, ne-am impart,it domeniile si editurile. 90% dintre primele contacte s-au facut pe e-mail, cu edituri din Anglia, iar primele intalniri au avut loc la targul de carte de la Frankfurt, in octombrie 2007. Am deschis pe 3 decembrie 2007. Usor-usor, eu am preluat toate contactele si am devenit ,,buyer" pentru Anthony Frost. Am ales la inceput o structura echilibrata intre clasic si foarte nou in fiecare domeniu, propunandu-ne sa incercam nasterea unui spat,iu in care sa se gaseasca ,,cate un pic din toate". In principiu, o astfel de librarie ar trebui sa funct,ioneze dupa un algoritm simplu: incearca sa ai in stoc lucruri ce se vor misca foarte repede, in asa fel incat sa pot,i sa-t,i permit,i sa faci si propunerile mai riscante, dar la care t,ii foarte mult. Totul este insa mereu legat si de react,iile pe care le ai din partea comunitat,ii locale de cititori.

Ce bine ca ai adus vorba despre cititori. At,i deschis in decembrie 2007. Cand si cum at,i devenit cunoscut,i? At,i facut vreo forma de publicitate librariei?

In 2007, platformele social-media nu erau nici atat de ,,clasicizate" si nici macar atat de numeroase, asa ca am incercat, recunosc, destul de timid, infricosat,i si de costuri (pe care nu prea ni le-am putut niciodata permite), sa fim prezent,i in reviste culturale ori sa tiparim niste ,,fluturasi" pe care i-am distribuit prin universitat,i si in diverse alte locuri. Trebuie sa admit insa ca ,,word of mouth" s-a dovedit atunci cea mai buna publicitate pentru noi si am inceput sa constatam ca multi oameni au inceput sa isi faca un ritual saptamanal din vizitarea librariei, apoi au inceput sa soseasca si solicitari de a povesti despre librarie in diverse publicat,ii ori invitat,ii din partea multor scoli cu predare in limba engleza de a fi prezent,i in cadrul unor evenimente organizate de acestea.

Asadar, calitatea si unicitatea v-au recomandat. Pentru ca suntet,i unici, nu-i asa?

Nu stiu cum sa raspund la o astfel de intrebare fara sa par lipsit de modestie, dar imi place sa cred ca da. As mint,i daca as spune ca nu am auzit de cateva ori in acesti noua ani replica asta: ,,Am venit la voi fiindca stiam ca numai la voi pot sa gasesc asta. "

Exact despre asta este vorba. Suntem in 2017. La noua ani si un pic de la deschidere, dar la zece ani de la inceperea proiectului. Ce inseamna sa fii librar in Romania, in Bucuresti, Vlad Niculescu?

Eu cred in noblet,ea acestei meserii-vocat,ie. Oriunde pe lume ar trebui sa-ti implinesti vocatia asta. Ma intristeaza faptul ca ea trebuie sa se manifeste intr-o universala matrice a costurilor si vanzarilor, ca oricare alta activitate comerciala, dar nu ma las prea mult intristat de acest lucru fiindca, daca as privi-o numai asa, nu as mai putea sa o fac. Nu neg ca am fost naiv la inceputuri si am crezut ca voi putea petrece mult mai mult timp in librarie, dar ma vad zilnic impiedicat sa o fac din pricina activitat,ilor administrative.

Cred ca pentru a fi un bun librar chiar si in Bucuresti, chiar si in 2017, trebuie in mod esent,ial sa-t,i placa ceea ce ar fi trebuit sa-t,i fi placut intotdeauna, cu doza obligatorie de mizantropie, condiment absolut imposibil de separat de aceasta meserie: sa fii de folos oamenilor.

De ce mizantropie? Nu e un cuvant cam tare? La ce te referi?

Nu cred. E un fel de armura ce te protejeaza. Crede-ma, intr-o librarie intalnesti zilnic tot felul de oameni, dar in acelasi timp esti bucuros s-o pot,i lepada imediat ce simt,i ca cineva are nevoie reala de ajutorul tau sau cand in jurul unui ceai, al unei cafele se iveste promisiunea unei discut,ii interesante.

Cum i-ai ales pe cei cu care faci echipa? Cum t,i-ai dorit sa fie, cum sunt ei?

Sunt norocos, ce sa spun. De la inceputuri, am cautat oameni care sa impartaseasca valorile pomenite mai sus. Incercam sa construim ceva impreuna si tot,i cei care au lucrat sau lucreaza in librarie au participat la aceasta construct,ie.

Deci, suntet,i o echipa. Cum se construieste, cum se armonizeaza o echipa, ca sa funct,ioneze cat mai bine, ca sa reprezinte brandul?

Ca orice echipa, se rodeaza in timp. De multe ori, mi s-a spus de catre oameni care ne-au vizitat libraria, straini sau romani, romani care au fost plecat,i si s-au intors in t,ara: La voi sunt intotdeauna ,,good vibes", e intotdeauna o oaza. Cred ca tot,i cei care au lucrat aici s-au simt,it parte din aceasta oaza. Nici politica noastra nu a fost sa angajam pentru scurte perioade oameni care sa vina si sa plece rapid si sa fie aici doar pentru un salariu si nici cei care si-au dorit sa lucreze aici nu si-au dorit s-o faca doar pentru cateva luni. Ca dovada, mult,i dintre cei care au lucrat in librarie participa in continuare in diferite feluri la viat,a ei.

In momentul asta suntem tot trei asociat,i (impreuna cu Dan si Nicolae) si trei angajat,i: Oana Zamfirache, Aurel Minulescu si eu. Fiecare face propuneri pentru oamenii invitat,i sa expuna in librarie ori sa organizeze un eveniment sau o lansare de carte ori referitor la titluri pe care si-ar dori sa le vada in librarie si ar trebui puse pe lista pentru comenzi etc.

Cum vedet,i voi anul 2017? Ma refer la act,iuni, evenimente. Pe cititori i-ati intrebat ce si-ar dori? Ce fel de evenimente at,i facut in anii astia?

Ar trebui sa ne gandim mai des intr-adevar la a consulta client,ii in privint,a a ceea ce isi doresc sa intalneasca la noi, dar mi-ar placea in primul rand sa avem un public la fel de numeros precum cel din 2007-2009, un public care venea in librarie nu pentru ca era invitat la nu stiu ce eveniment, ci pentru ca murea de curiozitate sa vada ce a mai aparut nou la Anthony Frost, dar cum 2017 nu seamana cu 2007 trebuie evident sa ne adaptam. Nu spun prin asta ca nu e o mare bucurie sa organizam evenimente, ba dimpotriva, ci doar ca mi-ar placea sa vad din nou librariile pline fara ca musai sa se ,,petreaca" ceva acolo.

Marturisesc ca unul dintre cele mai frumoase momente ale librariei a fost expozit,ia dedicata doamnei Livia Rusz in librarie, in 2012, si editarea si lansarea impreuna cu Alex Ciubotariu a unui album. A fost un moment foarte important si emot,ionant, iar de atunci am bucuria si onoarea de a coresponda cu doamna Rusz.

Sunt, de altfel, destul de multe evenimentele pe care le-am organizat in ultimul timp. Chiar in momentul acesta libraria e transformata intr-o galerie de arta - in vitrina e o expozit,ie foto semnata Andrei Nacu/Calina Barzu: ,,Entombed Alive in Safety and Decay", despre materialitatea fotografiei, in timp ce in interiorul librariei avem expuse lucrari de Nicolae Comanescu, parte din expozit,ia ,,I Can See No Revolution" - albumul se gaseste si el in librarie.

Luna viitoare suntem onorat,i ca ii vom putea aduce pe Gili Mocanu si pe fotografa Ioana Moldovan. Asadar, nu numai ca nu ne oprim aici, dar ne dorim sa continuam acest demers de transformare perpetua a librariei.