•   Postat de Cristiana Patru
• 09/06/2016

Societatea se insanatoseste prin cultura. Ana Barton: ,,Trebuie sa contrabalansam ceea ce este urat!

---

Am cautat in jurul nostru si am descoperit, foarte aproape, oameni speciali, capabili sa ne faca sa intelegem cum sa ne folosim de noi insine ca sa evoluam frumos. Cum sa descoperim propria reteta de crestere. Mai repede, mai inteligent si, mai ales, transformand in altceva umbrele, accidentele, esecurile - cu care viata ne inconjoara uneori. In ciuda unei educatii care nu ni s-a potrivit. In ciuda interactiunilor gresite. Transformand experientele negative si deciziile prost luate in combustibilul care sa ne propulseze mai departe, mai puternici, mai liberi.

Material realizat de Ella Moroiu

,,Liderul trebuie sa fie un om capabil sa vada intotdeauna in fata lui OAMENI. Liderul trebuie sa vada OMUL." Asa am inceput discutia cu Ana Barton, scriitor, publicist, mama, OM. Cu ea, timp de o ora, am vorbit despre lideri, despre viata si munca, despre parinti si copii, despre misiune, incredere, charisma si figurile pe care le urmam. Am fi vorbit inca de zece ori pe atat, in decorul perfect de inceput de vara verde, cu gradina, pisici si o cladire veche, impunatoare si superba a Institutului Cultural Roman - actualul loc de munca de zi cu zi al Anei. Veti citi mai jos ce am frunzarit dintre cele mai frumoase ganduri impletite in acea ora, cat am descoperit-o pe Ana. Ca profesionist, ca om, ca lider.

Incredere

Unii pun puterea liderului pe seama a ceea ce numim charisma, dar Ana crede ca el detine, de fapt, capacitatea de a inspira incredere. Si asta, in orice plan: personal, social, profesional. ,,Este primul lucru, cel mai important, stalpul in jurul caruia se construieste ceva: increderea pe care o poate inspira unei echipe un lider. Asa se face." Liderul trebuie sa-si dea seama, de exemplu, privind in ochii oamenilor din echipa lui intr-un moment dificil, tensionat, care anume dintre ei poate sa preia in mod real o misiune. Nu cineva care ,,ar trebui" sa faca asta, nu cineva care are asta in fisa postului. Ci cel care care poate sa o duca la bun capat, spune Ana Barton.

Atitudinea poarta cu sine toate atributele increderii, iar aici se contin limbajele nonverbale. ,,Sunt esentiale. Un om poate sa nu spuna nici o vorba, dar ceva din felul in care-si arunca parul dupa ureche sau tine tigara in mana te va face sa te duci sau sa nu te duci spre el - asta daca ai de ales. Pentru ca, de fapt, asa se decodifica un om catre exterior: prin limbajele nonverbale."

Oamenii vad lideri si in scriitori, deci si pe Ana. In epoca Social Media, cititorii au gasit un nou mod de a se apropia de acest tip de lider. Iar cei care se apropie de ea vin din toate paturile sociale. ,,Sunt oameni care n-au mai fost in librarii de zeci de ani, care poate muncesc din greu de dimineata pana noaptea. Lucreaza in schimburi, au copii... Oamenii acestia nici nu s-au mai gandit sa citeasca o carte. Ei au descoperit pe Facebook niste persoane al caror scris le-a placut si au venit dupa ei in librarii... O fi rau asta?..."

,,Oamenii simt nevoia sa se duca dupa niste voci"

In viata personala, la serviciu, pe strada, oamenii isi cauta liderii - iar asta, in momente critice, poate crea lideri intamplatori. Asa cum se intampla, de pilda, in miscarile de strada. Nu-i de mirare ca, dupa Colectiv, vocile strazii au cerut, printre altii, lideri din randul presei, de exemplu, spune Ana. Chiar si acum, de pilda, oamenii vad in profesionisti precum Catalin Tolontan o solutie, o salvare, un exponent al unei categorii capabile sa ajunga sa administreze institutiile despre care scriu. Dar nu e chiar asa: jurnalistii scriu.

In munca, se intimpla mai rar, dar se intampla: oamenii rup lanturile atunci cand stiu ca asa nu se mai poate. ,,Am inspirat cativa oameni sa-si lase joburile care ii nenoroceau. Mi-au scris: datorita tie, mi-am bagat picioarele si mi-am dat demisia... iti dai seama cum m-am simtit! Eu n-am cum sa-mi asum raspunderea pentru gestul lor. Le spuneam, Trebuie sa intelegeti un lucru: batjocura la care va supune angajatorul va va distruge in timp. Pe voi, familiile voastre, sanatatea... Costurile sunt foarte mari."

Leadershipul este si despre a-ti pune intrebari. Ce inseamna un angajat? Cum te raportezi la oameni pentru ca o echipa sa se inchege si afacerea ta sa creasca? Cum comunici cu ei? Ce intelegi prin motivare? Nu poti fi urmat de oameni daca nu folosesti un limbaj accesibil, limbajul e foarte important.

,,Nu poti fi urmat de oameni daca nu vezi in fata ta oameni. Daca ii vezi ca fiind altceva, ca mecanisme care trebuie sa faca, sa raspunda, asteptarilor tale. Daca nu vezi omul, in integrum, in fata ta, nu poti fi urmat de nimeni, pentru ca e o chestie falsa. Iar oamenii au un instinct de conservare. Oamenii fug! In cazul in care nu au degenerat foarte tare in niste locuri si momente ale vietii lor...", spune scriitoarea.

Foto: Narcis Pop

Bun, frumos, adevarat: Cultura binelui si a sperantei

Ana Barton crede in cultura binelui si construieste in directia asta. Construieste, zic eu, un mod de a ineca raul. ,,Cred in ceea ce este bine, adevarat si frumos. Trebuie sa vorbim despre ce avem bun, calitativ, adevarat, despre ceea ce este frumos. Nu se poate insanatosi societatea in absenta culturii. Nu se poate crea o masa critica, e imposibil. Noi vorbim numai despre ceea ce este ingrozitor (astia ne fura, ne omoara!) si nu vedem nimic din umanitate... trebuie sa contrabalansam ceea ce este urat!"

,,Eu o fac intentionat!", spune Ana. Nu ignora, ci supune raul, cu speranta: ,,Uneori, daca ar fi sa te uiti la activitatea mea publica,

ai zice ca eu nu stiu nimic. Ba da, sigur ca stiu. Dar simt nevoia intotdeauna sa aduc ceva care sa semene a speranta. Si trebuie sa se termine cu aceasta boala endemica numita capra vecinului."

Parintii-lideri

Prin adolescenta fiicei ei, Ana trece greu. Cu toate astea...

,,Am foarte mare incredere in Rada. Pentru ca, in ciuda a ceea ce a insemnat autoeducatia mea, (...) exista inca in mine niste vestigii tarante venite din alt tip de educatie - eu m-am nascut in 1973. Si chiar daca nu le dau curs, uneori le am ca prima tendinta. De asta spun ca mi-e mai greu mie. De exemplu, parintii mei imi spun ca Rada, cand se duce in vizita, le raspunde. Foarte bine!, le-am spus. Ce nu e bine e ca inca are un discurs acut, verde si cam iute. Parintii mei sunt socati. Tu nu ziceai nimic!, imi spun. Da, mama, da, tata, si tare greu mi-a fost in viata din cauza asta! Tare greu a fost. Am fost cuminte - nu mi-a ajutat la absolut nimic. Am fost olimpica nationala - si nu mi-a ajutat la absolut nimic. Am diploma de licenta cu 10. Nu mi-a ajutat la absolut nimic. Am invatat extraordinar. Nu asta mi-a ajutat. Mie mi-ar fi ajutat daca as fi simtit ca pot sa le raspund parintilor mei, ca pot sa le spun parerea mea. Ei nu mi-au zis: nu spune. Dar senzatia mea era ca nu ar fi contat. Eu n-am avut curaj sa ma exprim, tineam in mine."

Dar i-au folosit in viata chiar si aceste acumulari de energie negativa. Pentru ca a inteles, la un moment dat, cum sa le transforme in niste ,,zacaminte bune".

Inapoi la Rada, fiica Anei, ,,ea este un lider!". ,,Ce crezi ca a facut? Acum e cu organizarea banchetului. A cautat pe internet, a sunat la mai multe restaurante unde ar putea organiza banchetul de clasa a VIII-a si a vorbit cu managerul, mai. A cerut oferta si i s-a spus ca i se va trimite online. Si in momentul ala ea si-a facut e-mail, a pus cap la cap ofertele si, la intalnirea cu parintii, a ales oferta cea mai buna. Eu am ramas absolut impresionata de chestia asta. Cat curaj!"

Un parinte bun intelege ca trebuie sa comunice, sa relationeze cu un copil. Un copil cuminte si ascultator ar trebui ,,impins" sa fie rebel, crede Ana. ,,Parintii mei au fost foarte multumiti ca eu n-am pus probleme! N-au inteles ca asta imi va face mie rau in viata. N-au stiut, nu-i invinovatesc pentru asta. Am inteles insa asta eu ca parinte. Eu am un copil foarte rebel. Si foarte inteligent. (...)  Am auzit o discutie in care ii spunea unei prietene: Nu inteleg de ce faci atata caz dintr-o despartire. Nu te gandesti ca ai 14 ani si ca aceasta chestie care tie ti se pare dureroasa acum este un nimic, fiindca ai o viata in fata, in care vei mai trece prin relatii si prin despartiri. Nu inteleg. Da, sigur, esti suparata, dar nu cade cerul pentru ca te-ai despartit de prietenul tau cand ai 14 ani."

Dezintelepciunea varstei

Accidental aproape, am ajuns la subiectul asta, al intelepciunii. Vorbeam despre varste, despre faptul ca Ana a ajuns la 42 de ani vie, sanatoasa, in ciuda unui ritm ametitor de viata, un ritm care mistuie. Devenim asadar mai intelepti cu varsta? Ana ma contrazice:

,,Omul se dezintelepteste pe timp ce trece. E ca un fenomen expiator. Se spala de reziduurile lui pe timp ce trece. Intelege ce nu este important si lucrurile pentru care nu trebuie sa te consumi, pe timp ce trece. Ai observat ca oamenii cand sunt tineri au un limbaj sententios? Le plac citatele... Oamenii, cand sunt foarte tineri, acumuleaza. In timp, metabolizeaza. Si cand metabolizezi, ramane ceea ce este al tau. O parte se duce si se cristalizeaza ceea ce te contine. Asa ajungi in timp sa te contii. Asta nu e intelepciune. Nu se zice mereu ca la batranete dai in mintea copiilor? Si asta pentru ca ne dezinteleptim!", rade Ana.