-
Postat de Cristiana Patru
- 05/10/2016
Marian Dragulescu, in cautarea aurului olimpic: ,,Vreau la Tokio!"
In 1989 a participat la primul sau concurs de gimnastica. A castigat un pahar, pe care inca il pastreaza acasa, ca pe un artefact rar. Desi are peste 300 de medalii castigate in cariera, Marian Dragulescu incepe orice enumerare a celor mai insemnate reusite din cariera cu acest trofeu care pare neinsemnat, dar este nepretuit. Au trecut 27 de ani de atunci, dar Marian vrea sa mai adauge inca cel putin alti patru carierei sale. Vrea sa fie prezent si la Tokio, in 2020, in cautarea a ceea ce simte ca-i lipseste, ceea ce l-a facut sa revina dupa trei ani de absenta si la Rio. Marian, ca un veritabil Santiago modern, cauta comoara dupa care a alergat de cand a primit paharul, pe cand avea opt ani: aurul olimpic, singurul care lipseste din bogata-i colectie de medalii.
La Rio, a fost aproape de un nou bronz la sarituri. A avut aceeasi medie cu japonezul Kenzo Shirai, dar diferenta a fost facuta de dificultatea mai ridicata a sariturii niponului de 19 ani.
,,Cu toate ca este a treia oara cand sunt <
,,Doresc sa particip si la Tokio, iar o dorinta si mai mare e sa ne calificam cu echipa. Singurul record personal pe care vreau sa-l ating este aurul olimpic."
In iarna, Marian s-a erijat in portavocea sportivilor care se simteau nedreptatiti de faptul ca handbalistele, medaliate cu bronz la Mondiale, au fost recompensate financiar mult mai bine decat premiantii altor discipline. Gimnastul de 35 de ani spune ca i-a trecut supararea.
,,Nu e vorba de nicio suparare, iar lucrurile puteau fi si invers: noi, premiati, iar handbalistele, nu. La fel de incorect ar fi fost si pentru ele. Este vorba despre un principiu, si anume echitate pe baza performantei obtinute", spune Marian. Si aici a aplicat acelasi principiu, insa. Trecutul e trecut. Prezentul e cel care conteaza.
Iar in prezent, Marian, care a inventat celebra miscare ce-i poarta numele, saritura ,,Dragulescu", pregateste o varianta si mai dificila a acesteia: ,,Dragulescu 2".
,,Ideea sariturii Dragulescu mi-a venit in 1999, dupa mai multe competitii unde ratam mereu la sarituri, pentru ca nu-mi puteam stabili anumite repere la aterizare. Practic, am adaugat la saritura de atunci o jumatate de intoarcere, astfel incat sa am reperele necesare unei aterizari foarte bune. Dragulescu 2 e in <
Desi aude des ca ,,alti sportivi au ajuns sa execute mai bine ca el saritura Dragulescu", lucru ce s-ar fi intamplat chiar si la Jocurile Olimpice din aceasta vara, Marian nu e de acord: ,,Cred ca, din punct de vedere tehnic, am executat cel mai bine saritura, in special genunchii sunt mult mai apropiati. Iar la aterizare trebuie sa ai si putin noroc!".
Primul trofeu, printre cele mai pretioase din indelungata sa cariera
-
Lider pentru o generatie
In cei trei ani in care a stat ,,pe tusa", Marian s-a ocupat de antrenarea copiilor la clubul Steaua. Aurul olimpic, aceasta Fata Morgana care nu-i da pace, l-a adus inapoi in activitate. ,,Cu siguranta, aurul olimpic m-a adus inapoi. M-am gandit ca daca mai pot avea o sansa, oricat de mica, eu voi incerca! Cat am fost in pauza, legat de sanatate, am facut si inca doua interventii chirurgicale, asa ca m-am simtit si mai bine", sustine gimnastul, care nu-si mai stabileste niciun orizont cu privire la retragerea definitiva: ,,Sper sa pot practica gimnastica atata timp cat o voi face din placere".
In urma cu sase ani, Marian le ceruse jurnalistilor sa nu-i mai spuna ,,Marocanul", porecla pe care o capatase in copilarie. Chiar daca unii nu i-au ascultat rugamintea, Dragulescu isi explica azi demersul: ,,In momentul de fata, toti prietenii mei imi spun pe nume. Ma deranjeaza doar in sensul ca am un nume foarte frumos, Marian, si doresc sa-l folosesc".
Cum a demonstrat si in iarna, cand sportivii s-au coalizat in jurul sau dupa premierea inegala a premiantilor de la Mondiale, el fiind singurul care nu s-a sfiit sa-i tina piept premierului Dacian Ciolos, Marian este un lider. Cum a ajuns, insa, unul, si de ce ai nevoie pentru a deveni un lider?
,,Nevoia te invata. De-a lungul timpului, am avut parte de foarte multe experiente, atat in sport, cat si in alte domenii. Consider ca in viata e important sa lupti. Imi place sa invat lucruri noi si sa ma perfectionez continuu! Un lider trebuie sa aiba valoare, viziune, abilitati de comunicare si negociere. El trebuie sa confere incredere celorlalti, pentru a gasi impreuna solutii in rezolvarea problemelor care se ivesc. In general, este o misiune grea."
-
300 de medalii, zece ani cel mai bun sportiv din Romania. ,,Sunt suma tuturor experientelor traite"
Bucurestean get-beget, indragostit de Bucuresti - nu se vede traind nicaieri in alta parte -, Dragulescu nu a fost numit totusi si cetatean de onoare al orasului, spre deosebire de membrii echipelor de handbal si volei feminin apart,inand Clubului Sportiv Municipal Bucuresti si ai echipei de spada a Romaniei. Cum se explica? ,,Eu sunt nascut, crescut si format in Bucuresti, un oras foarte mare, cu foarte multe valori, iar sportul pe care il practic nu este atat de promovat pe cat ar trebui! Cred ca acestea ar fi motivele. Altfel, am avut o perioada foarte lunga de realizari sportive, zece ani am iesit cel mai bun sportiv din Romania si detin un palmares de peste 300 de medalii."
300 de medalii! Un numar impresionant. Altii nu reusesc 300 de parcari laterale intr-o viata, iar Dragulescu le are pe toate acasa, in vitrina, si in minte. Pentru ca le stie pe de rost. Pe fiecare de unde a capatat-o, cum, cand si de ce. Din cele 300, insa, 29 sunt ,,mai semnificative", cum le numeste el. Le recita imediat, ca pe o poezie spusa la serbare de un pusti istet: ,,Una de argint si doua de bronz la Jocurile Olimpice, opt de aur si doua de argint la Mondiale si noua de aur, cinci de argint si doua de bronz la Europene". Din nou, ca un dinte lipsa dintr-un zambet ce putea fi perfect, se remarca aurul olimpic. Marian sesiseaza momentul: ,,Sper ca numaratoarea sa nu se opreasca aici!".
In afara paharului castigat la primul concurs, care din ele sunt cele mai dragi sufletului sau? ,,Toate imi sunt dragi, dar patru competitii au fost mai speciale: primul meu concurs, din 1989, cand am castigat paharul, in 2001, cand am iesit prima data campion mondial, in 2003, cand am castigat patru medalii de aur la europene, si tot in 2004, cand am castigat trei medalii olimpice", puncteaza Marian.
O cariera fabuloasa. Care, daca e sa-l credem pe Dragulescu - si nu avem niciun motiv sa nu o facem - nu se va opri aici. Regreta ceva? Se rusineaza de ceva in viata asta? Ar schimba ceva din trecutul sau? Un mod mai elegant de a-i aduce aminte si de episoadele prin care a fost luat la ochi de ziarele de scandal. ,,Astazi, sunt suma tuturor experientelor traite. Daca as schimba ceva, cu siguranta nu as mai fi acelasi", incheie, just, Marian Dragulescu, gimnast si om. Santiago a cautat comoara la Piramide, dar a gasit-o in propria-i curte. Cel mai bun gimnast din istoria Romaniei vaneaza aurul olimpic. Sa speram ca-l va obtine. Daca nu, ramane oricum posesorul celui mai pretios pahar din lume.
