•   Postat de Cristiana Patru
• 01/06/2017

Sunt un OM

---

Am interactionat in ultima vreme, destul de des, cu antreprenori din business-uri relativ mici, daca ne raportam la numarul de angajati, dar in aceeasi masura mari, judecand dupa cifra de afaceri. Cu nedisimulata admiratie mi-au spus: "Ce faceti voi, oamenii de resurse umane, nu este deloc usor, dimpotriva, este extrem de complex si dificil. Pana sa inteleg si sa am contact cu procesele de resurse umane, imi imaginam ca este cu totul altceva - multa relationare, ceva administrare si... cam atat".

 

 

Ei bine, sunt multe analogii pe care le pot gasi, dar pentru a pastra un fir rosu intre glamour-ul pe care il percep privitorii, ce isi inchipuie ca se intampla in HR si diamantul pe care il identifica si il slefuiesc profesionistii reurselor umane, este multa alchimie si uneori, din pacate, dar si din realitate...este si multa agonie.

Nu am facut niciodata o ierarhizare formala a proceselor de HR, dar chiar si asa, stiu ca recrutarea ocupa sigur un loc pe podium. Recrutarea inseamna sa detii abilitati si cunostinte foarte bune in zona de achizitii, marketing si vanzari, toate combinate cu tehnici avansate de diplomatie. Procesele sunt multiple - atat cu clientul intern (managerul pentru care recrutam, colegii, top managementul companiei), cat si cu clientul extern (candidatul).

Trebuie sa cunosti foarte bine industria si sa te pozitionezi competitiv ca angajator, sa dezvolti employer branding, sa seduci in mod realist candidatul si sa ai, pe cat posibil o oferta unica de vanzare (si de valoare) - ca un bun cunoscator de marketing. Selectia candidatilor este aproape similara selectei de furnizori, vrei sa ai cele mai ofertante competente din piata la cost optim, incepi o negociere laborioasa - trebuie sa detii cunostinte psihologice si abilitati avansate de negociere, date din piata, pentru validarea ofertei, dupa ce te-ai asigurat ca oferta este suficient de generoasa pentru a fi competitiva, dar si aliniata pozitiilor similare din companie, pentru a respecta echitatea interna, networking pentru referinte.

Negocierea nu se opreste la negocierea cu candidatul. Procesul se reia si cu clientul intern - managerul pentru care recrutezi, colegii. Si continua cu candidatul, care iti devine coleg pe tot parcursul colaborarii. Asa cum recrutarea ocupa podiumul in zona proceselor de HR, asa negocierea detine un loc fruntas in randul competentelor necesare profesionistilor din resursele umane:  argumente obiective, date statistice, predictii si evaluari.

Cu toate acestea, oamenii nu vin cu instructiuni de folosire si nici n-au perioada de garantie. Este cea mai mare provocare pe care o au managerii de la fiecare nivel.

Tranzactia nu se incheie aici si nici investitia sau costul. Este singura resursa pe care trebuie sa o dezvolti continuu si sustinut, in care trebuie sa investesti dupa ce "procesul de vanzare" s-a incheiat.

Input - salarii si beneficii.

Proces de transformare - resursa umana.

Output - rezultate, performanta, obiective indeplinite.

Un proces ideal in teorie.

Un proces cu foarte multe "IF" uri in realitate, pe care, de cele mai multe ori nu le avem in control. Intre PT (procesul de transformare) si output-uri se masoara adevarata valoare a leadership-ului, in capacitatea lui de a se replia pe cat mai multe scenarii necunoscute, personalitati si nevoi diverse, abilitati diferite, valori personale asemanatoare sau antagonice, in care trebuie sa acomodeze si nevoia omului pe care il are in echipa, cu nevoile companiei si ale sale, reusind sa isi atinga obiectivele sau chiar sa le depaseasca.

De multe ori este incomod sa lucrezi cu oameni, unii te scot din zona de confort, altii te pot scoate chiar din zona de siguranta, dar este si zona care iti ofera cele mai mari satisfactii. Asa se intampla cresterea. Si evolutia. De ambele parti, de toate partile. Si uneori chiar doare. Pentru ca, ne amintim de copilarie, cresterea este dureroasa.

Liderul creste si el odata cu echipa sa. De cele mai multe ori isi termina ziua asa cum a inceput-o, cu zambetul pe buze, fredonand la volan, in drum spre casa: "I'm only human, after all....!" (n.r. Sunt doar un om, pana la urma...).