•   Postat de Cristiana Patru
• 02/07/2018

Lucian Trofin: ,,Nu imi doresc sa am tot ce vreau, ci imi doresc sa vreau tot ce am"

Cand l-am cunoscut pe Lucian Trofin, mi l-a prezentat Nicoleta Scarlat, directorul de vanzari al companiei. Mi-a zis: ,,El e Lucian, CEO-ul nostru." Am vazut un barbat surazator, luminos si vesel, care nu parea deloc apasat de greutatea si raspunderea functiei lui. Am avut senzatia ca ma aflu in casa cuiva, nu intr-o fabrica. Si asa a fost pana la capat.

de Ana Barton

Lucian Trofin, CEO Eisberg. Credit foto: Eisberg

Ce-ai visat tu, Lucian, cand erai copil? Ce-ai visat sa fii, cine te vedeai?

Deci, intrebari grele...

Las' ca vin si alea usoare.

Cred ca primul vis a fost sa conduc/pilotez un elicopter.

Aveai de mic abilitat,i tehnice, erai atras de tehnica?

Sa zicem. Daca insa ma gandesc mai bine, voiam de fapt sa-mi impresionez bunicii.

Ei te-au crescut?

Pana la 6 ani, da. Am crescut mai mult la bunicii din partea mamei.

Si de ce voiai sa-i impresionezi?

Sa fie mandri de mine si siguri ca-i voi ajuta si se vor putea baza pe mine cand voi fi mare...

Deci, din dragoste si recunostint,a.

Da.

Pe de alta parte, le datorezi bunicilor faptul ca te-au crescut in asa fel incat, de copil, ti-ai dorit sa se poata baza cineva pe t,ine. Put,ini copii se gandesc la asta.

Asa este, atat bunicii, cat si parint,ii asa m-au crescut si sunt foarte mandru de asta.

Si azi sunt oameni care se pot baza pe tine, asa-i? Si mereu au fost.

Categoric da. Nici nu cred ca as putea funct,iona altfel.

Te apasa vreodata raspunderea asta ori it,i da energie sa faci mai mult?

Nu ma apasa decat greselile pe care le fac si doar pana le recunosc. Cel mai mult am invat,at din greselile mele, iar raspunderea o consider ceva absolut natural/normal atat timp cat it,i doresti sa realizezi sau sa obt,ii ceva.

Ai fost de copil un lider?

Depinde ce int,elegem prin lider si aici raspunsul se poate complica. Pot spune ca eram acceptat destul de usor in grupurile in care-mi doream sa fiu.

Adica it,i faceai usor prieteni. 

Da, asta da, am fost intotdeauna sociabil si-mi plac oamenii in general.

Asta e o chestiune de subtil si extrem de eficient leadership.

Da, sunt chiar convins de asta. Pentru mine, este foarte important ce realizez impreuna cu echipa mea. E mult mai important decat ce pot realiza singur. Sunt satisfact,ii dincolo de productivitate.

Si asta tot leadership se numeste. Cum t,i-ai ales tu scolile, Lucian?

Sunt inginer automatist. In 1980, cand am ales facultatea (Automatica IPB), singurul criteriu a fost al satisfact,iei mele personale, adica sa-mi dovedesc ca pot (atunci era, alaturi de Aeronave, cea mai grea facultate din IPB). Automatica mi s-a parut o opt,iune cu satisfact,ii personale mari. Ma refer acum la job, nu ma vedeam atunci, iar acum cu atat mai put,in, la un serviciu de la care sa ma intorc seara fara sa pot spune ca am realizat/invat,at ceva.

Si apoi unde-ai lucrat?

Primul job a fost la Mecanica Fina Sinaia, pana-n 1989.

Dupa revolut,ie ce-ai facut?

Dupa '90, antreprenoriat de diverse feluri: scoala de ski snow la Sinaia, logistica si distribut,ie la Bucuresti. Pana in 2005, am avut doar firmele mele. Acum sunt implicat executiv in Eisberg si mai am doar investit,ii in alte firme. Conduc si dezvolt Eisberg ca si cum as fi act,ionar, dar nu am decat ce se numeste profit-share.

Asa. Am ajuns acasa. Deci, suntem in 2005, cand tu alegi sa preiei mandatul de CEO Eisberg. Cum s-a-ntamplat asta? Cine a avut init,iativa? De ce ai acceptat? De ce ai ales Esiberg?

Corect, suntem in 2005, cand am renunt,at la toate proiectele antreprenoriale si m-am implicat executiv total in proiectul Eisberg - lansare, promovare/educare a categoriei de fresh convenience din Romania.

Zi-mi cum ai ajuns la ei sau cum au ajuns ei la tine.

Suna destul de impresionant si chiar este pentru ca aceasta categorie nu a existat practic in Romania. Am ajuns la Eisberg la recomandarea lui Marian Alecu, cel care a contribuit decisiv la sosirea si dezvoltarea McDonald's in Romania in 1995.

De ce Eisberg te-a ales pe t,ine, de ce tu ai ales Eisberg?

Eisberg era si este unul dintre furnizorii important,i pentru McDonald's global, iar Marian a crezut si sust,inut Eisberg datorita pozit,ionarii extrem de hotarate pe trendul health&wellness. Am ales Eisberg pentru ca mi-a placut si am crezut in ce face, iar Eisberg m-a ales dupa aproximativ 4 luni de interviuri si teste. Cele care au cantarit foarte mult in alegerea mea au fost experient,a antreprenoriala si cunoasterea dovedita a piet,ei locale de retail, atat piat,a de afaceri, cat si cea de consum.

Dar era o industrie noua pentru tine. Ai avut curaj.

E usor sa ai curaj cand crezi si esti convins ca vei reusi. Recunosc ca si atunci, si acum este mult mai dificil ca antreprenor decat ca angajat.

Ce te-a facut sa crezi ca vei reusi, Lucian?

Mi-au placut produsele, seriozitatea si responsabilitatea intregului proces operat,ional, echipa pe care am gasit-o si, foarte important, increderea in consumatorul roman: deschis la nou, gata sa incerce sau sa preia produse noi si de succes pe piet,ele avansate din Europa.

Fabrica era deja construita?

Da, Eisberg a venit in Romania in 1995 odata cu McDonald's, iar in 1998 a aparut fabrica de la Cernica.

Dar ceva nu mergea cum trebuia, iar Eisberg a avut nevoie de un nou CEO.

Aproximativ corect, fabrica funct,iona si livra doar la McDonald's. Aparit,ia si mandatul meu erau de dezvoltare de piat,a. Practic, eu am propus, odata ce m-au recrutat, sa dezvolt canale alternative de distribut,ie catre consumator. Primii doi ani au fost extrem de dificili si aparent fara rezultate, dar am construit partea cea mai grea in orice domeniu, increderea si credint,a in viitor.

Si, bineint,eles, strategia de businees. Fiindca aia trebuia cu sigurant,a schimbata.

Corect.

Altfel, interesanta forma de exprimare: foarte put,ini oameni fac diferent,a dintre incredere si credint,a.

Eu sunt convins ca este nevoie de amandoua.

Da, numai ca nu sunt sinonime perfecte. Lumea crede ca ar fi. 

Iar tu esti unul dintre put,inii oameni care simt diferent,a de nuant,a dintre ele.

De exemplu, mi-am folosit toate relat,iile si contactele din piat,a, oamenii aveau incredere in mine, dar a trebuit sa-i conving sa creada in categoria pe care o promovam.

Si au crezut.

Unii, da, alt,ii, nu. Dar am tot insistat si pana la urma tot,i mi-au acordat sansa de a ma prezenta in fat,a consumatorului. Acolo consider eu ca am reusit. Cu except,ii absolut normale, react,ia consumatorului a fost mai mult decat satisfacatoare. Chiar sunt mandru de asta.

Ai toate motivele sa fii. Dar sansa de a te prezenta consumatorului nu e chiar o sansa. Are legatura cu increderea pe care o au oamenii in tine. 

Ai dreptate, a fost punctul forte de plecare.

In care tu ai fost varful... aisbergului. 

Inca mai sunt si sper sa pot fi in continuare. Ma refer aici la provocarile si realitat,ile actuale, din ce in ce mai solicitante si imprevizibile din punctul de vedere al riscului de tara/regiune.

Lucian, dar cum te-ai raportat tu, in perioada asta, la faptul ca obiceiurile alimentare romanesti nu includ prea multa salata?

Am privit acest aspect ca pe o oportunitate. Am vrut sa fim noi cei care arata si explica si altfel de obiceiuri de consum, nu neaparat excluzand mancarea tradit,ionala, ci completand-o si corectand mici ,,greseli". Cuvantul-cheie este balance, scuze, suna mai bine in engleza.

Da, echilibru, ai dreptate.

Deci, echilibru/cumpatare. Nu trebuie sa mancam zilnic salata, asa cum nu trebuie sa mancam doar salata. Frunzele noastre, impreuna cu dressingul potrivit, se combina perfect cu carne, peste si cu multe alte preparate romanesti. De exemplu, cu fasolea batuta.

In cei 12 ani de cand esti aisbergul Eisberg, ce-ai observat in ce priveste schimbarea obiceiurilor alimentare ale romanilor?

Ca sa comunicam convingator, mi-am luat aliat,i seriosi si ascultat,i, cum este chef Jakob Hausmann de la restaurantul Mica Elvet,ie. Jakob este elvet,ian, a venit in Romania acum 20 de ani, s-a indragostit si nu a mai plecat de aici. Obiceiurile alimentare ale romanilor s-au transformat sensibil si procesul continua, aici ma refer bineint,eles la stilul pe care-l promoveaza Eisberg.

Care este...

Stilul Eisberg: mananca echilibrat, dar cu gust, nu-t,i refuza ce-t,i place, atat timp cat ai in vedere ca trebuie sa-t,i placa si dupa ce ai mancat. Iar ce oferim noi se poate consuma foarte bine si seara, indiferent de ora.

Lucian, cum it,i alegi tu oamenii? Ce criterii ai si in ce ordine de prioritate le aplici?

Daca vorbim de oameni in general, aplic ecuat,ia simpla: calitat,i+interese - defecte > 0.  Daca vorbim de echipa mea, am tot felul de ,,instrumente" manageriale/RU.

Adica tu nu vezi orice om nou-angajat, da? Ai incredere in specialistii tai in recrutare.

Eisberg nu are ,,specialisti" in recrutare. Echipa de management este responsabilitatea mea si nu se opreste la recrutare/angajare, ci continua permanent prin procese de evaluare si motivare anuale. Scopul meu este sa am oameni satisfacut,i, dar si implicat,i, practic urmaresc implicarea care face ca satisfact,ia sa fie pe termen mediu/lung.

Dar managerii cum i-ai ales, Lucian?

In primul rand, m-am uitat la ,,rezervorul" intern si apoi am aplicat metodele clasice: anunt, sau recomandare. Am cautat oameni cu multa perseverent,a si incredere in timing, adica ce-mi doresc eu sa-si doreasca si cel pe care-l caut.

Ai ridicat oameni din interior, carora le-ai vazut aptitudinile?

Da, la Product,ie si la Vanzari/Marketing am oameni promovat,i din interior si care lucreaza la Eisberg dinainte de 2005.

Asta face un lider autentic: stie unde sa caute oameni si cum sa-i faca sa dea tot ce-i mai bun. A, si neaparat stie sa-i faca sa se simta oameni, nu doar livratori de performant,a.

Absolut de acord cu tine.

Ce-mi spui despre stilul tau de leadership, Lucian? Cum conduci tu?

Consider ca am un stil de conducere deschis si participativ.

Si empatic?

Imi place democrat,ia, dar nu o confund cu birocrat,ia si neasumarea responsabilitat,ii.

Perfect.

Eu zic ca da.

Ce-mi spui despre Lucian omul, nu CEO-ul?

Sunt mult,umit de ceea ce am, de ceea ce am realizat, de ceea ce sunt convins ca pot realiza in continuare. Atent,ie, sunt mult,umit, dar nu inseamna ca nu-mi doresc mult mai mult.

Dar cine esti tu, Lucian Trofin?

Sunt exact cine vreau sa fiu. Stii vorba aia: nu imi doresc sa am tot ce vreau, ci imi doresc sa vreau tot ce am.